1 DECEMBRIE

http://www.youtube.com/watch?v=uJ3rsOK3_fk 

http://www.youtube.com/watch?v=tZjVlMvvsO8

BRAD BATRAN 2012

Vorbe seci-gaunoase ori pompos-patriotarde racnite de aceleasi personaje care ieri dactilografiau cuvantarile primilor secretari P.C.R. iar acum printeaza discursurile politicienilor cu ceafa groasa si haine din stofa "subtire", de sub care se intrezareste aceeasi culoare a epoletilor...

nu a fost cazul astazi, cand dl. prof. Nicolae Boaru, directorul bibliotecii judetene ce poarta numele savantului, a rostit din suflet cateva cuvinte potrivit evenimentului si luminate de soarele de martie ce facea sa uitam burnita ACELUI noiembrie...

Am propus candva unuia dintre primarii Ploiestilor sa aiba atitudinea cancelarului german Willy Brandt din 1970 cand a vizitat Varsovia si a ingenunchiat in fata poporului polonez...priviti si voi: http://www.youtube.com/watch?v=5ki63uqE4cg   "nu e momentul" mi s-a transmis...

chiar nu credeti ca in ziua de 27 noiembrie a venit vremea ca si ploiestenii, prin cel care-i pastoreste, sa puna macar un genunchi in pamant, plecand fruntea in semn de a cere iertare ISTORIEI reprezentate pe pamant prahovean de NICOLAE IORGA ?  "Pamant avar" nu e doar poezia lui Vasile Bogrea, scrisa in decembrie '89 pe zidul universitatii, ci e si tarana amestecata cu iarba pe care niste ploiesteni i-au indesat-o in gura savantului dupa...

Bradul batran a fost retezat chiar langa noi, la intrarea in Strejnicu si dupa atatia ani, nimeni nu a incercat macar o data a spune "Iarta-ma copacule !" ...

poate doar  Nichita a incercat sa comunice cu copacul:

"Daca vrei sa communici cu un copac,
ar trebui ca un brat al tau,
sa se faca ramura cu frunze,
si o ramura a copacului,
sa se faca brat cu degete.

Ar trebui sa mori mai intai ca om,
si sa invi ca o planta,
iar planta sa moara intrucatva,
si sa devina o parte a ei om...."




au fost taiat un brad batran...




multumesc elevilor scolii Nicolae Iorga " si doamnei profesoare Eugenia Baciu pentru prezenta la eveniment si pentru fotografii

FIECARE CLOPOT PRE LIMBA LUI PIERE

S-a vorbit mult astazi despre un anumit clopot incrustat cu diverse nume...

" De ce trag clopotele Mitica?" se intreba Mita Baston, republicana si ea saraca, in al carei vene curgea "sangele martirilor de la 11 fevruarie", ploiesteanca gata " sa toarne o revulutie" de care sa fie pomenita...Am pomenit-o iata, fara a-i trage vreun clopot doamnei Mariana Mihut ce a jucat in rolul rivalei Didinei Mazu, dar ma gandesc si la clopotul acela...la Clopotica...la clopoteii veseli scuturati de Craciun, dar si la talangile atarnande la grumazul bovinelor ce trag jugul...la clopotul incrustat al lui Goring (veti recunoaste acolo stravechi motive poulare romanesti !) si la clopotul mare de la Manastirea Sinaia...

Cel mai mare clopot l-am vazut in curtea Kremlinului, "Clopotul Imparateasa"  ( fie vorba-ntre noi nu i s-a auzit "glasul" niciodata )  iar cel mai mic,  la Beijing sculptat dintr-un bob de mac...

Cel mai dureros dangat de clopot mi s-a parut a fi cel de la biserica Coltea din Bucuresti ce voia in decembrie 1980 sa acopere tinerii cu aripile bicefalului vultur Cantacuzin...au fost acoperiti de sangele martirilor, iar banii azvarliti de oameni ca-ntr-o "Fontana di Trevi" a memoriei  ne amintesc si astazi de cei ce au murit spre a fi liberi...

Mi-am amintit si de un nume pe care o "adevarata mama Omida" voia a-l scrie INVERS pe limba clopotului din cimitirul Eternitatea, spre razbunare finala...

Ptiu! fie la ea acolo!

SI VIS PACEM...

...para bellum, a spus Publius Flavius Vegetius Renatus in lucrarea "De Re Militari" (locutiunea o stiam ca dicton latin, dar acum de cand cu Google si Wikipedia din calculator, am iesit din evul mediu...)

intram insa de cateva ore intr-o perioada pe care am mai trait-o in viata: incepand cu "razboiul de sapte zile" din '67 pana la "razboiul din Liban" al deceniilor '70-'80 si de la "11 septembrie 2001" pana la "primavara araba" a anilor de dupa 2010.

sa ne amintim ca imnul statului Israel are la origine o veche melodie romaneasca...

http://www.youtube.com/watch?v=zavGRapeMmA 
   

iar pe melodia "Hava Nagila" se dansa in Cernauti, Radauti si Vatra Dornei, tot la nunti si petreceri Bucovinene...

http://www.youtube.com/watch?v=BFtv5qe5o3c



            pentru ploiestenii din tara, Europa, Orientul Apropiat, de peste ocean sau orisiunde s-ar afla,
                                                     http://ploiestisecolul21.blogspot.ro/

UN RASPUNS SI MULTE ALTE INTREBARI

Tuburile verticale de aeraj se afla pe acoperisul fostei sali a cinematografului "Scala", dupa ce-si schimbase numele purtat in periada comunista si anume pe acela de "Cinema Popular".

Imaginea fost preluata de pe http://republicaploiesti.net/2012/07 (multumesc domnule Lucian Vasile!)  In perioada comunista, cladirea a fost  in inventarul fostei Intreprinderi Cinematografice Prahova, anexa din curtea interioara adapostind arhiva institutiei. La "Cinema Popular" am vazut toate filmele in care apareau acele frumoase actrite franceze din anii '60-'70...Cu ocazia vizitei de ieri facute parintilor, am aflat insa si cateva amanunte legate de braseria ce se deschisese aici in perioada interbelica: daca la parter se putea petrece o seara placuta ascultand orchestra ce canta muzica de Ionel Fernic si alte cantece in germana, franceza sau engleza, la subsol se desfasurau adunari ale rebelilor vremii. Paticipantii puteau parasi rapid incaperea printr-unul dintre cele trei culuare subterane ce dadeau in strazile adiacente... o masura de precautie preluata de autoritatatile din perioade mai recente...

Atunci se putea asculta o melodie cantata in toate limbile de circulatie  internationala...incercati diferitele variante...

http://youtube.com/watch?v=MO0lUXnAs-U 

 

GHICI GHICITOAREA MEA !

           Nu, nu e vorba de celebra ghicitoare de asta iarna, ci de o intrebare la care astept raspuns:

Daca va place sa va plimbati prin Ploiesti, sau daca ati trecut intamplator sau nu prin zona centrala a orasului (chiar ultracentrala!), poate spune cineva, ce se gasea in anexa de langa cladirea cu cosuri ca ale "Titanicului" ?

Drept premiu, va ofer un set de imagini cu actrite, de care nu pot sa cred ca nu vi se face dor din cand in cand...va poate ajuta la dezlegarea ghicitorii... !

 

Nu scormoniti prin memorie...desi a fost "miss OberDonau" 1945 (un fel de euroregiune de azi)  domnisoara din imagine, la 20 de ani, a preferat sa se marite cu un roman, sa-i faca doua fete si peste inca zece ani, un baiat. Adica eu .

Pe 15 Noiembrie mama implineste optzeci si...

In sfarsit, dar nu in ultimul rand, multumesc doamnei Marilena Tun pentru imagini.

SPITALUL SI RAFINARIA PREDINGER

Asa cum am promis doamnei "mihaeladr" am incercat sa descifrez misterul numelui "Predinger". Iata un fragment dintr-o harta unde apare la nord-est de Liceul Comercial numele strazii "Predingher" unde vedem si cladirea spitalului cu acelasi nume si apoi un alt fragment de harta unde vedem inspre sud, pe Bulevardul Kretulescu (astazi Bulevardul Petrolului), rafinaria ce purta numele celui ce finantase construirea spitalului si era proprietarul rafinariei : Mendel Predinger.

Mai multe nu am putut afla intrucat Muzeul National al Petrolului e in renovare...

Totusi mi s-a promis accesul in curand la intreaga colectie a "Monitorului Petrolului" din perioada 1902-1947, pentru a afla cine a fost si ce a lasat in urma cel ce-si odihneste somnul de veci in cimitirul evreiesc din nordul orasului...urmeaza un "regal arhivistic" pentru mine...se mai inscrie cineva?

NICHITA: PRIMA POEZIE

Tot de la Ioan Grosescu am aflat si care a fost prima poezie a lui Nichita, asa cum a povestit doamna Tatiana Stanescu ce "mesteca bulionul" in timp ce copilul de sapte ani citea versurile publicate de poet in 1981:

Intr-o zi cam pe la pranz,
Gheorghita mergea cu un manz.
Cum mergea cu manzu-agale
Ii iesi un hot in cale.
Hotul fiind bandit din fire,
Ii luo manzu cu grabire.
Gheorghita ramase cu buza umflata
Ca n-a avut cu el o bata lata
Pe bandit sa-l bata.

Multe alte istorioare despre (si cu) Nichita, puteti afla de la poetul Nelu Stan, fostul custode al casei memoriale de pe strada Nichita Stanescu nr. 1 (fosta Buciumului) sau de la prof. Carmen Guef, actualul custode. NU recomand harta pe care ne-o furnizeaza "google+". In cladirea respectiva (str Democratiei nr.2) a functionat intr-adevar candva o expozitie permanenta ce l-a avut ca subiect pe Nichita Stanescu,  acum in casa lui Hagi Ivancea Caldararul, apoi Hagi Prodan, este  "casa de targovet sec XVIII-XIX".

IN CARTIERUL LUI NICHITA

Astazi soarele a luminat a toamna tarzie peste fosta "Piata sarbeasca" din Ploiesti ca-ntr- o acuarela de Mihai Bandac, bunul prieten al lui Nichita...am luat-o agale pe fosta strada Pretingher (acum Transilvaniei)  dinspre "Calea oilor" (astazi Gheorghe Doja), unde in 1920, Gogu Mitulescu deschisese o crasma ce avea deasupra intrarii firma: "La viata lunga", iar spre Gara de Nord  erau in calea mahalagiilor insetati, "La doi vanatori" si "La Tache"... venind dinspre strada Calomfirescu gaseai la numarul 29 carciuma "La Mihai Viteazul". In locul acelei firme a atarnat pana in 1954 o alta, "La Calul Balan", peste toate aceste amintiri la care suspina "Marele blond", aparand in anii '70 cladirea tipografiei.

Doamna Tatiana, mama poetului, cumpara probabil acadele pentru cei doi copii de la pravalia "La Fason" ce avea si ea un Motto deasupra usii : "Hai noroc si veselie, la Fason in pravalie", unde patron era domnul Gheorghiu...

Eram elev la liceul Caragiale in vremea cand  inca mai existau acele carciumioare, iar strazile din jurul scolii mai pastrau doar parfumul vremurilor trecute, asa ca tot ce v-am povestit am aflat de la ziaristul Ioan Grosescu, fost redactor sef al ziarului "Ploiestii". Despre "La Fason" stiu de la nepoata comerciantului cunoscut in tot Ploiestiul...

De fapt am ajuns pe langa fostul spital de pediatrie "Pretingher", sperand ca voi fi "adoptat" de vreun maidanez "de cartier", dupa ce aflasem ca  Hera, Husky-ul superb al Sofiei, mica pictorita, cu care voiam sa inlocuiesc labradorul, tocmai plecase cu adevarat spre "locul cu verdeata " vesnica...

Viata de caine...

A FOST ODATA UN CATEL

 Cu adanca tristete in suflet si vesnica amintire, va anunt ca Schatzi, cea mai buna, sincera si inteligenta prietena, m-a parasit...a plecat la loc cu verdeata, unde nu e durere, nici intristare, nici suspin...

Stati asa ! Nu va imaginati cine stie ce drama ori tragedie...Schatzi m-a parasit, dar a plecat la fiica mea, stabilita dupa casatorie, pe o insula din grupul de insule Aland (Aaland sau Alandia) dintre Suedia si Finlanda, loc intr-adevar cu verdeata si unde nu e nici durere, nici suspin sau intristare. Dovada, cel mai inalt nivel de trai din Europa !

 

 

 

 

 

 Acolo o astepta noul prieten, vesel si fericit, atent si tandru...

 

 

 

 

Asadar, acum caut alta prietena, la fel de inteligenta, iubitoare, sincera si devotata..

 

 

 

 

Iar daca mai si stie cum se pot descoperi sub un strat gros de frunze ciupercile (pot fi chiar si nesuferitele de trufe) vom fi prieteni pe viata...

 

Doar dintr-un coltuc de paine,

Impartit prieteneste,

Ne-am hranit si om si caine...

Lacrima-mi o dovedeste !