marți, 24 mai 2011

INGERUL A STRIGAT: BINE-AI VENIT FANUS !

Tocmai acum, cand melodia ierbii, imbrastisa balcoane de fier forjat, si-ti scalda auzul cu mii de note muzicale, ca o serenada cantata a, sa ne paraseseasca facand bezele cu palma-i datatoare de aripi condeiului, dinspre buzele ce au sorbit qintale de vin "alb, sec, rece, mult si pe degeaba", cele 5 conditii necesare puse de poet,  pentru a-l avea la masa de sub bolta verde a strugurilor necopti inca in seara de Gustar, pe varul lui Codin, nepotul lui Panait Istrati si urmasul Chirei Chiralina...dinspre acele buze ce au cantat Balada Baltii Brailei, catre noi, epigonii, si - gasit Fanus sa-si ia zborul catre alte lumi azurii ca Dunarea-i unduitoare, adanci si limpezi ca apa Ialomitei langa malul de mult disparutului Targ de Floci...



Vocea-i calda si umbroasa, se transforma in urlet lupesc, atunci cand Rapidul dadea gol pe potcoava din Giulesti,  iar Motul Pittis il aburea cu aere de Carpati  "senza", facand impreuna cu tatal lui Ionut al Vamei Vechi si Ovidiu, un "proces al etapei socialiste mult prea lateral dezvoltate", trimitandu-l pe unde unduioase de sarma ghimpata la origini pe cel ce se balbaia in limba lui Eminescu...



Cu Adrian a avut o  prietenie nabadaioasa ca iubirea din stuful des de pe malul Borcei, iar cu Ioanitoaia a despicat in paispe, fara a i se rupe ceva, faza in care Neagu a dat gol la Guadalahara....Ganditorul Piturca, asezat precum stramosul de la Hamangia, de-a dreapta Tatalui Cenaclului Flacara, ar trebui sa-i multumeasca si acum, pentru ca l-a ghicit printre piticii de la Viitorul Scornicesti si i l-a aratat Miticului Dragomir spre promovare...



Fanus poposea des la Hipodromul ploiestean, insotit de o Muza vaporoasa si diafana ca panza paianjenului cu care o invaluia, sorbindu-i privirile albastre ca floarea de nu-ma-uita...am o poza cu cei doi lunateci diurni, dar repectul fata de memoria visatorului cu blonde plete, ma impiedica sa o public...la fel cum ma impiedica si uniforma generalului Vasinski, al carui rol l-a jucat Maestrul intr-un film de Nicolaescu, si cand pentru a dansa Kazaciok, a trebuit sa deserte mai intai o damigeana cu zaibar de la nent'su Marin din Bailesti...

Ar fi multe de depanat din amintirile cu Fanus...acum, aici, in miezul zilei tulburator de calde al zilei de mai, insa nu putem dacat sa ne scoatem tichia de margaritar, sa aprindem o lumanare si asezand-o intr-o cana din pamantul galben-rosiatic al Brailei, sa o lasam sa pluteasca asezata pe puntea salandei  "Eternitatea" pe valurile unei Dunari pe care a iubit-o atat de mult incat sunt convins ca si-ar fi dorit ca el insusi sa pluteasca intr-un sicriu de flori de camp albastre...

duminică, 22 mai 2011

FUNCTIONARI PUBLICI: ARHITECTII...NISTE OAMENI SI EI...

...care stiu dureros ce e suta de lei...

Felicitand-o sambata pe Elena Simona Munteanu, arhitectul sef al Ploiestilor, m-am gandit ca ar fi bine sa va fac cunostinta si cu ceilalti colegi ai mei de la Urbanism :



Vi-i prezint in ordine de sus in jos si de la stanga spre dreapta: Simona - sefa Mare, George, Toni, subsemnatul, Liliana, Tania, Andrei, Anca si Svetlana - sefa mica. Copilu' nu se pune, inca nu stia sa mearga, iar parasutistul aterizase fortat  in colectiv...Purtam costumele acelea pentru a putea suporta imponderabilitatea
altora, care erau aerieni...tot de de sus in jos si de la stanga spre dreapta...precum si lipsa oxigenului cand vedeam fluturasul de salariu...
Li -au taiat orele suplimentare si de noapte (numai cine nu a lucrat niciodata la un proiect de arhitectura, isi poate imgina ca la 16.30 inchizi calculatorul si vari plansele in tub, iar a doua zi dimnineata, cand trebuie prezentat un proiect in fata Consiliului local, te duci cu pixu-n gura...pixul in care -i doare pe unii ce cauta  doar zone verzi pe care inca nu s-a construit (inca) nimic, spatii comerciale in centru si case vechi, nerevendicate, numai bune pentru "baietii destepti din imobiliare" )
Li s-a introdus Politia comunitara la intrare, nu cumva cetateanul sa ajunga sa discute direct cu specialistul in urbanism despre o posibila "asezare" a unui proiect peresonal in ansamblul unui PUG (plan urbanistic general)
Li s-a luat orice bruma de dorinta de a ramane in continuare in institutie,  plafonandu-li-se salariile ...

Mi s-a luat o piatra de pe inima, atunci cand fostul Primar mi-a aprobat demararea proiectului Muzeului apei si mi s-a asezat un bolovan pe suflet cand noul primar, m-a expediat neelegant la un director de regie atat de autonoma, incat in fiecare dimineata aproape, venea sa - si afirme "autonomia" stand in pozitie de drepti cand i se dadeau ordine  sau pozitia "pe burta" cand trebuia sa "merga" cu noile tarife majorate  la aprobare... Voiam sa - i comunic doar ca in afara ideii care nu-i costa nimic, aveam si proiectul de la Consproiect si asigurata finantarea de la OAR (ordinul arhitectilor filiala Prahova) si sprijin logistic si moral de la ambasadele Marii Britanii, Germaniei si Elvetiei...chiar si Marele Licurici ma sustinea prin seful Camerei de Comert Romano-Americane...

Ma mai intrebati de ce fiul meu se gandeste serios ca la finalizarea studiilor la Arhitectura din Madrid, sa se reintoarca in ...Suedia sau Germania ?

vineri, 20 mai 2011

VECINA NOASTRA: ELENA LUPESCU...O CU TOTUL ALTA ELENA

Va arat mai intai o casa si niste ziduri...



e vorba de casa daruita de regele Carol al II-lea, "Duduiei" Elena Lupescu si care se gaseste si astazi in satul Buda de langa Ploiesti, vis-a-vis de gara cu acelasi nume, pe linia ferata Ploiesti-Slanic.


Localnicii foarte in varsta, cum ar fi fostul macaragiu ce locuieste  la cateva sute de metri distanta de casa, mi-a spus ca tot satul stia acest lucru si privea cu admiratie la "Trenul regal", ce oprea in halta satului Buda, atunci cand Regele mergea la Sinaia la Castelul Peles, si o vizita mai intai pe deja celebra Elena, pentru a-i prezenta omagiile...Cu la fel de multa voiosie, copiii si cainii de pribeag ai satului, insoteau chiuind si strigand voiosi Fordul planturos ce purta o frumoasa doamna, invelita in blanuri....


Le  dadea cate un banut cu efigia Regelui , iar fetelor in picioarele goale de pe marginea drumului, le trimitea zambind, in zbor, cate un trandafir rosu din imensul buchet primit de la Rege...

Un mare buchet de trandafiri ALBI trimit si eu astazi  ELENEI LUPESCU...


miercuri, 18 mai 2011

CAMERE IN PERETI

S-a inceput cu niste telefoane. Ascultate.




De muuuuuuult...inaintea erei noastre...acum e era LOR...a telespectatorilor...Dar pentru asta, ai nevoie de camere video si de operatori...oare cine e in spatele aparatelor?


ce se spera a se asculta, inregistra si valorifica, apoi ?




Camere cu microfoane,
asezate-n glastre "hoate"
pot vedea cum mor de foame,
si-aud, chiorait de mate...


marți, 17 mai 2011

CLAUDIU ROTARU - UN CANADIAN CARE A FOST PLOIESTEAN

Poate generatiilor crescute cu "Milupa" si doftoricite cu "Sumetrolim", acest nume nu le spune nimic,  insa  acelora hranite cu lapte matern, eventual lapte praf "Raraul" si badijonate pe amigdale in caz de tuse uscata, cu celebra pe atunci, " gentiana violet ",  le asterne in fata o adevarata istorie,  a noastra, a celor crescuti cu cravata rosie la gat...
Nu, nu este vreun preot pasoptist, nici ministru comunist, este unul dintre "Cei ce ne-au dat nume", noua, celor ce ne leganam la "Cenaclul Flacara" in auz cu "Mugur de fluier" si gand zburat la " Canarul " galben ca un galbenus, e cel ce a dat numele formatiei ce ne insoteste viata de aproape 50 de ani, inconfundabila si neegalabila " Phoenix ", cel de la chitara armonie, CLAUDIU ROTARU.


in 1965, cand sefii de la UTM au strambat din nas, UTC-ste,  Claudiu a gasit solutia: formatia va renaste din propria cenusa precum pasarea mitologica, purtand numele "Phoenix"



Plecata la drum in 1961, condusa de doi elevi de 14 si 16 ani, Nicolae Covaci si Bela Kamocsa, formatia "Sfintii" din Timisoara, l-a avut in componenta si pe rebelul cu parul mare, roscat si cret, cu degetele usor-rapid mangaind  strunele chitarei (primul din partea stanga a fotografiei).  Dupa ce inregistreaza prima lor compozitie, "Stiu ca si tu ma iubesti",  Claudiu incepe sa se dedice si carierei profesionale, urmand cursurile Facultatii de Hidrotehnica din Timisoara. La terminarea acesteia, desi tatal sau, aviatorul, il sfatuieste sa ramana in Timisoara, alege Ploiestii, atat de aproape de Bucurestiul unde putea sa se manifeste si in plan artistic.
Asa ca in 1968, il gasim la Sectia Ape-Canal a ICP-ului si continuand sa-si perfectioneze stilul. In conflict continuu cu sefii intreprinderii, Claudiu, un fel de "paria" pentru autoritatati, era adulat de noi "pletosii", noii rebeli, ca pe unul dintre "Sfintii" Timisoarei...
Acolo, la noul GIGCL, aveam sa-l aflu eu, dupa terminarea aceleiasi Facultati de Hidrotehnica, dar din Bucuresti. Desi nu cantam dupa note muzicale, poate doar dupa ureche,  avand parul asa cum il avusese el in urma cu 10 ani, Claudiu, ajuns acum sef al respectivei sectii,  m-a "crescut" si invatat din tainele meseriei, dar si deschizandu-mi si mai mult portile muzicii. Avea sa infiinteze in Ploiesti, formatia "Azur", in componenta : Claudiu Rotaru, Marius Darvareanu, Dumitru Ciocardel, Marian Radu, Stefan Streit.
Se dedica tot mai mult muzicii, dupa ce i-am umat la conducera Sectiei Apa - canal si -si imparte garsoniera cu dogul german Blitz, care isi scotea capul pe o freastra si coada pe cea opusa a Trabantului 2Ph 1943.
22 Decembrie1989, il gasaeste normal, in balconul revolutiei ploiestene. Anul 2002 nu avea sa-l mai petreaca in tara...se deschisesera usile coliviei, iar canarul isi luase zborul spre alte zari...



Din pacate, Claudiu nu a fost invitat sau nu a putut participa la nici-o aniversare Phoenix...In 2008, dupa un concert "Bega Blues Band" in Bucuresti, l-am intrebat pe Bela Kamocsa, daca  mai stie ceva despre Claudiu. Mi-a dat o adresa de mail si asa am ajuns sa-l aflu in ...Toronto. Cumnatii mei, deveniti ei canadieni, l-au invitat intr-o dupa amiaza aramie de toamna sub un artar si dintre amintiri nu au lipsit nume ca Phoenix, Timisoara, Ploiesti, DOR...si numele meu...

Te salut Cladiu, oriunde te afli acum...

luni, 16 mai 2011

BR E BU...BREBU

Am fost impreuna cu noii prieteni de aici din Campina, sa vizitam dupa "Noaptea europeana a muzeelor", Manastirea si Muzeul din Brebu.


Asezata  in apropierea lacului Brebu, la randul lui, aparut pe amplasamentul fostei manastiri de dinainte de 1641 si scufundata dupa aceea, actuala manastire, ridicata in vremea lui Matei Basarab, sora cu biserica sf. Petru si Pavel din Ploiesti si cea de la Comana, are primul hram la sfintii Mihai si Gavril , iar al doilea poarta numele  arhaghelilor Azrael si Rafail.



Superbul peisaj iti taie respiratia, iar manastirea te umple de sfintenie...



Mai multe veti afla vizitand la randul vostru locul si lacul...

Ma frapat inca o data, iarasi, din nou, lipsa de comunicare dintre istorici si lingvisti, sau poate lipsa conostintelor  istoricilor in domeniul lingvistilor si invers.
Denumirea localitatii Brebu nu vine de la "brebii" din zona, acele animalute simpatice acum din ce in ce mai rare, ci are radacini mult mai adanci zic eu. Apelativul "Brrr" sau "Barrr" il regasim in vocabulrul oierilor, ciobanilor, atunci cand se adreseaza oilor. In Moldova exista si acum expresia " Bar la lada", atuni cand oile voiesc a lige bolovanul de sare (vezi BAR LAD, orasul),  iar "BU" este numele unei stravechi divinitati protectoare a celor ce facearau transhumanta. BR E BU,  in traducere din limba sanscrita, straromana  noastra de fapt, "Oaia e Dumnezeu"...

Unde sunteti domnilor profesori de istorie si limba romana ?

Imi amitesc spusele cu accent inconfundabil rararait  de  academicianul Alexandru Graur in emisiunea de pe programul I radio din anii '60 si pe care o ascultam cu sfintenie, facandu-mi lectiile la Citire sau Aritmetica:
" Un ascltator din Caransebes ne intreaba, cum se pune accentul, profesor, cu accentul pe E, sau profesor cu accentul pe O ? Raspundem ascultatorului nostru: in ziua de astazi, accentul nu se mai pune deloc pe profesor".
Repet, eram in 1965.

Astazi se pare ca acest cuvant e pe cale de disparitie...profesorii disparand de mult in cele patru zari...scuze, sase...mai e zarea din jos, de unde nu se mai zareste nimic...si cea de sus,  unde nu e nici suspin nici intristare...

vineri, 13 mai 2011

PAPA

Papa de la Roma, Papa Ioan Paul al Doilea, Papa Ratzinger, paparazzi, papaverina, Pappa, Papanicolau, Papandreu, Papadopolina, Papacostea, papa-tot, papa-lapte, papadie, papara, papricas, papa, papa, papa....papa bun...


...MAMI, VLEAU PAPA !

marți, 10 mai 2011

MONARHICA SALVEAZA ROMANICA?

" Suntem un popr vegetal " se lamenta Ana Blandiana in anii'80...si ce mare dreptate avea...dar mai inainte de a fi vegetal, poporul acesta a avut aripi...la inceput aripi de vultur prusac, cand in fruntea statului a fost Carol I care a invatat Romania sa aiba incredere in aripile ei si sa zboare spre inaltimi ametitoare...


Apoi aripi de acvila germana...cand regele Ferdinad a renuntat la protectia familiei si a luptat impotriva ei si a celei monarhice Austro-Ungare, pundu-si aripile uriase in slujba Romaniei Mari....dupa aceea aripi de lebadoi
fudul, ce-si etala penele de pe coif si uniformele de parada, renuntand la lebada regala pentru o alta lebada, mai degraba roscata decat neagra...

Lebada alba si-a ocrotit prea tanarul pui invatandu-l se dea din aripi....venise vremea cainilor insa...mai intai Cainele Rosu, care nu a putut sa nu  lase corbii sa-i sfasie tara...apoi nu a stiut sa se opreasca pe malul Nistrului, innotand caineste pana la Stalingrad, de unde a fost alungat, lasand bucati uriase de blana in ghearele Marelui URS...
apoi a venit din nou puiul de lebada alba...avea acum si el privire de vultur, dar Istoria, parsiva ca o vulpe...l-a tradat, aruncandu-l in bratele aceluiasi URS...a trebuit sa plece...venau acum lupii...la inceput, Ghita Dej, un lup ce-si pusese deasupra o blana de oaie, ca sa poata sa ademeneasca turma spre Aiud, Gherla si Canal...apoi carlanul de Ceausescu care dupa episodul Praga '68, cand a behait curajos spre rasarit, a inceput sa-si artate coltii de hiena flamanda mancandu-si proprii copii, ori alungandu-i...dupa ce niste vanatori al caror nume nu-l cunoastem nici acum, si-au slobozit gloantele in perechea de hiene cu nu mai vedeau si auzeau pitindu-se intr-o cusca de aur...au aparut
SACALII...
acestia au sfasisiat trupul muribund al caprioarei numita Romania, pana ce a ramas  doar pielea si oasele de ea...

Puiul de vultur, intre timp a imbatraint privind trist la Romania si poporul ei cel vegetal, devenit vrand nevrand, si vegetarian...acum semanand din ce ce mai mult cu un copac uscat din care fiecare a rupt cate o creanga sa-si faca toiag si sa plece in bejenie...

Vulturul a trecut si el in regnul vegetal, incrucisandu-si Margareta cu o Duda...

OUALE LUI NASTASE

Din balconul casei de la Campina, se vede comuna celebra Cornu, unde cineva invita pe altcineva la numarat oua...

M-am uitat dupa patru case...e doar una, marisoara, cu patru cotete, in care erau patru gaini:
prima gaina (cam batrana, probabil o tine pentru ca face zeama buna) cu pene rosiatice, ouase un ou transparent, cu doua galbenusuri -unul avea ochelarii lui Ponta, celalalt, freza lui Antonescu...gaina avea un zambet larg, pana la urechi, inconfundabil...canta Kot-Ko-Dak in ritm de Kazaciok...

In al doilea cotet era alta gaina, motata, cu pene galbene-blondi...cotcodacea pe romaneste dar nu
am inteles mai nimic...ouase o frunza, dupa ce se indopase cu graunte din fonduri europene...avea Cocos personal ce-i tinea geanta de 10000 de euro...era mare galagie in cotet: mai multi pui se sfadeau, care sa ajunga pe cea mai inalta pozitie...cel mai mic dintre pui, cam miop, era impins de la spate de motata...

In al patrulea cotet era relativ liniste...gaina cu aer militaros, desi ouase un ou regulamentar, isi ferea tot timpul privirea si astepta sa fi rasplatita corespunzator...

In sfarsit, in al patrulea cotet, unde te asteptai sa fie armonie si pace in jurul oului ros-alb-verde, mai multe aripi se zbateau de le mergeau fulgii se auzeau doar  "Nem tu dom cocodac romaneste" si diverse  strigaturi...

Sus pe casa, cocosul cel batran, Gat-Golas (si cam uscat) fara fir de puf pe cap, hahaia multumit
CUCURIGU !...il prinsese pe Marele Licurici de picior...nu stie pesemne ca acesta il foloseste si pe celalt
pentru suturi in dos ce imprima o miscare ce nu poate sa insemne mereu un pas inainte...

luni, 9 mai 2011

ANDREEA ODETTE

Va sarut mainile Doamnelor si Domnisoarelor...va strang barbateste mana Domnilor...am lipsit din peisaj o vreme...de o saptamana sunt campinean...de doua zile am net...de o ora am 12 prieteni...


acesta e cartierul unde locuiesc acum...Muscel, spre "Fantana cu ciresi"...strada Siretului nr. 53...puteti veni oricand, oricati, sa ma vizitati...nu trebuie decat sa spuneti parola:
"Sa nu te superi pe Ploiesti"

Astazi insa, va rog sa nu va suparati, nu pot sa nu lacrimez putin...ANDREEA ODETTE, ar fi trebuit sa implineasca 38 de ani...era mama celor doi blonzi pe care i-am crescut in "plasament familial"...s-a stins din viata mult inainte sa-si vada astazi baietii, unul arhitect peisagist, altul student in anul IV la Arhitectura...
Dumnezeu sa te aiba in paza si sa te odihneasca Andreea...

A vrut tot bunul Dumnezeu sa cunosc aici o alta Andree...tot cu ochi albastri, ce strabate un oras intreg pentru a hrani cei 12 caini...va pleca in Spania curand...o sa iau eu grija cainilor...
HASTA LA VISTA ANDREEA !

duminică, 1 mai 2011

1 MAI MUNCITORESC ?...NU....ARMINDENI ROMANESC !

Gratate, mici, bere la pet, fleici, manele, tiganie, burti revarsate peste curele, gratare, pulpe de pui fripte,  carnati grosi arsi  tot pe gratar, lanturi de aur de 1 kil si cruci cat biserica, sa vada lumea piosenia maxima, dar cu gandul tot la fleici, manele, tiganie, burti la soare, (scuze !)  ragaieli  prelungi..., munti de gunoaie, copaci zdeliti de mercedesuri si cutite ascutite, manele, tiganie...Romanie?

Nu, oameni buni...daca privesti atent...in Romania mai poti trai de Armindeni,  frumusetea Primaverii...dovezi :









In Romania, daca sti sa cauti, sa vezi, sa simiti si parfumul usturoiului salbatic inflorit si sa te zbengui cu iezii...si sa mirosi florile corcodusilor rosii infloriti, fara sa rupi vreuna...te poti bucura de Armindeni.... doar tu si cu Dumnezeu !