Se afișează postările cu eticheta ioan. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ioan. Afișați toate postările

vineri, 10 iunie 2011

MOSII DE VARA

Sa nu va suparati nici voi ploiesteni, romani, ori prieteni din lumea larga...pentru a putea iubi Ploiestii mai mult a trebuit acest...as spune exil, dar nu e decat un nou punct de vedere de la paralela de 45 de grade , de unde se vede atat de bine totul...locuri, oameni, fapte, vise (ori visuri?...de cand cu succesuri, limba romana se balbaie...iar noi dam in balbaiala...cand vedem fluturasul de salariu...)

Am fost azi in Ploiestii iubiti...am vorbit cu fosti colegi de la DGUAT, cu Simona Elena Munteanu, arhitectul sef al orasului, cu primarul Plopenilor din ani '80...tovarasul...domnul...nu spun...cine...care a facut enorm pentru oras...cu sotii Trica...el fost director al Fabricii de sticla Ploiesti, ea, urmasa a nemtoaicei deportate in est...cu omul care mi-a fost sofer si acum e specialist consultant in programul Rabla, cu sotia  altui sofer, fost functionar public, acum...scar...dezguz...transferat la o firma privata, inca un sofer...mult slabit, acum tot functionar public...cu Gizi, fiica Danei, patroana de la Robert-Augustin, fina mea, cu minunata doamna Stefania Stere, cu studii in domeniul arhitecturii, muzicii si baletului...acum din cauza unor deficiente locomotorii respinsa de majoritatea societatii, cu Lucica Sabados, care vazand cu cine stau de vorba, cu o persoana cu deficiente fizice, a uitat ca a fost coleg cu cineva si am fost membru al Jazz-forum Ploiesti...s-a facut ca ploua, uitand cine si cu ce se ocupa in trecut firma  Szabados, unde a fost cofetaria Scufita Rosie..atat de rosie incat se vedea Kremlinul ce o fin..spons...ma rog, sprijinea tovaraseste... cu Niki Popescu, maistrul de la ape unde i-am fost coleg si sef, taranist pana in maduva unghiilor...dupa ce a fost liberal convins...si in sfarsit, epuizat dupa coada de o ora la Vodafone, am plecat catre casa si m-am gasit cu prietena de o viata a sora-mi, Dorina Romano Hinterreiter, prietena pe nume Dragnea Rodica, fosta contabila...am ajuns epuizat acasa dupa inca un popas la biserica Sf. Pantelimon, pentru a cere cateva sfaturi...am facut deja coliva...maine ma voi ruga pentru bunicii si strabunicii mei , dar si pentru parintii sau bunicii prietenlor mei...nu  o sa-i insir aci pe toti...incepand cu Karina si Pandhora...terminand cu Alb de luna, Fetita Junglei 13, Arkadia...va multumesc tuturor celorlalti...va promit tuturor cate o postare speciala...

Multumesc ploiesteni, orisiunde cititi acum Caragiale si fredonati o romanta de Fernic...

Cineva, cand va citi aceste randuri, va sti ca a fost un rasfat de seara..cu flori rosi...

Noapte buna !




marți, 17 mai 2011

CLAUDIU ROTARU - UN CANADIAN CARE A FOST PLOIESTEAN

Poate generatiilor crescute cu "Milupa" si doftoricite cu "Sumetrolim", acest nume nu le spune nimic,  insa  acelora hranite cu lapte matern, eventual lapte praf "Raraul" si badijonate pe amigdale in caz de tuse uscata, cu celebra pe atunci, " gentiana violet ",  le asterne in fata o adevarata istorie,  a noastra, a celor crescuti cu cravata rosie la gat...
Nu, nu este vreun preot pasoptist, nici ministru comunist, este unul dintre "Cei ce ne-au dat nume", noua, celor ce ne leganam la "Cenaclul Flacara" in auz cu "Mugur de fluier" si gand zburat la " Canarul " galben ca un galbenus, e cel ce a dat numele formatiei ce ne insoteste viata de aproape 50 de ani, inconfundabila si neegalabila " Phoenix ", cel de la chitara armonie, CLAUDIU ROTARU.


in 1965, cand sefii de la UTM au strambat din nas, UTC-ste,  Claudiu a gasit solutia: formatia va renaste din propria cenusa precum pasarea mitologica, purtand numele "Phoenix"



Plecata la drum in 1961, condusa de doi elevi de 14 si 16 ani, Nicolae Covaci si Bela Kamocsa, formatia "Sfintii" din Timisoara, l-a avut in componenta si pe rebelul cu parul mare, roscat si cret, cu degetele usor-rapid mangaind  strunele chitarei (primul din partea stanga a fotografiei).  Dupa ce inregistreaza prima lor compozitie, "Stiu ca si tu ma iubesti",  Claudiu incepe sa se dedice si carierei profesionale, urmand cursurile Facultatii de Hidrotehnica din Timisoara. La terminarea acesteia, desi tatal sau, aviatorul, il sfatuieste sa ramana in Timisoara, alege Ploiestii, atat de aproape de Bucurestiul unde putea sa se manifeste si in plan artistic.
Asa ca in 1968, il gasim la Sectia Ape-Canal a ICP-ului si continuand sa-si perfectioneze stilul. In conflict continuu cu sefii intreprinderii, Claudiu, un fel de "paria" pentru autoritatati, era adulat de noi "pletosii", noii rebeli, ca pe unul dintre "Sfintii" Timisoarei...
Acolo, la noul GIGCL, aveam sa-l aflu eu, dupa terminarea aceleiasi Facultati de Hidrotehnica, dar din Bucuresti. Desi nu cantam dupa note muzicale, poate doar dupa ureche,  avand parul asa cum il avusese el in urma cu 10 ani, Claudiu, ajuns acum sef al respectivei sectii,  m-a "crescut" si invatat din tainele meseriei, dar si deschizandu-mi si mai mult portile muzicii. Avea sa infiinteze in Ploiesti, formatia "Azur", in componenta : Claudiu Rotaru, Marius Darvareanu, Dumitru Ciocardel, Marian Radu, Stefan Streit.
Se dedica tot mai mult muzicii, dupa ce i-am umat la conducera Sectiei Apa - canal si -si imparte garsoniera cu dogul german Blitz, care isi scotea capul pe o freastra si coada pe cea opusa a Trabantului 2Ph 1943.
22 Decembrie1989, il gasaeste normal, in balconul revolutiei ploiestene. Anul 2002 nu avea sa-l mai petreaca in tara...se deschisesera usile coliviei, iar canarul isi luase zborul spre alte zari...



Din pacate, Claudiu nu a fost invitat sau nu a putut participa la nici-o aniversare Phoenix...In 2008, dupa un concert "Bega Blues Band" in Bucuresti, l-am intrebat pe Bela Kamocsa, daca  mai stie ceva despre Claudiu. Mi-a dat o adresa de mail si asa am ajuns sa-l aflu in ...Toronto. Cumnatii mei, deveniti ei canadieni, l-au invitat intr-o dupa amiaza aramie de toamna sub un artar si dintre amintiri nu au lipsit nume ca Phoenix, Timisoara, Ploiesti, DOR...si numele meu...

Te salut Cladiu, oriunde te afli acum...