Tocmai acum, cand melodia ierbii, imbrastisa balcoane de fier forjat, si-ti scalda auzul cu mii de note muzicale, ca o serenada cantata a, sa ne paraseseasca facand bezele cu palma-i datatoare de aripi condeiului, dinspre buzele ce au sorbit qintale de vin "alb, sec, rece, mult si pe degeaba", cele 5 conditii necesare puse de poet, pentru a-l avea la masa de sub bolta verde a strugurilor necopti inca in seara de Gustar, pe varul lui Codin, nepotul lui Panait Istrati si urmasul Chirei Chiralina...dinspre acele buze ce au cantat Balada Baltii Brailei, catre noi, epigonii, si - gasit Fanus sa-si ia zborul catre alte lumi azurii ca Dunarea-i unduitoare, adanci si limpezi ca apa Ialomitei langa malul de mult disparutului Targ de Floci...
Vocea-i calda si umbroasa, se transforma in urlet lupesc, atunci cand Rapidul dadea gol pe potcoava din Giulesti, iar Motul Pittis il aburea cu aere de Carpati "senza", facand impreuna cu tatal lui Ionut al Vamei Vechi si Ovidiu, un "proces al etapei socialiste mult prea lateral dezvoltate", trimitandu-l pe unde unduioase de sarma ghimpata la origini pe cel ce se balbaia in limba lui Eminescu...
Cu Adrian a avut o prietenie nabadaioasa ca iubirea din stuful des de pe malul Borcei, iar cu Ioanitoaia a despicat in paispe, fara a i se rupe ceva, faza in care Neagu a dat gol la Guadalahara....Ganditorul Piturca, asezat precum stramosul de la Hamangia, de-a dreapta Tatalui Cenaclului Flacara, ar trebui sa-i multumeasca si acum, pentru ca l-a ghicit printre piticii de la Viitorul Scornicesti si i l-a aratat Miticului Dragomir spre promovare...
Fanus poposea des la Hipodromul ploiestean, insotit de o Muza vaporoasa si diafana ca panza paianjenului cu care o invaluia, sorbindu-i privirile albastre ca floarea de nu-ma-uita...am o poza cu cei doi lunateci diurni, dar repectul fata de memoria visatorului cu blonde plete, ma impiedica sa o public...la fel cum ma impiedica si uniforma generalului Vasinski, al carui rol l-a jucat Maestrul intr-un film de Nicolaescu, si cand pentru a dansa Kazaciok, a trebuit sa deserte mai intai o damigeana cu zaibar de la nent'su Marin din Bailesti...
Ar fi multe de depanat din amintirile cu Fanus...acum, aici, in miezul zilei tulburator de calde al zilei de mai, insa nu putem dacat sa ne scoatem tichia de margaritar, sa aprindem o lumanare si asezand-o intr-o cana din pamantul galben-rosiatic al Brailei, sa o lasam sa pluteasca asezata pe puntea salandei "Eternitatea" pe valurile unei Dunari pe care a iubit-o atat de mult incat sunt convins ca si-ar fi dorit ca el insusi sa pluteasca intr-un sicriu de flori de camp albastre...
