Se afișează postările cu eticheta Ploiesti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Ploiesti. Afișați toate postările

duminică, 16 decembrie 2012

"CAT DE FRUMOS POATE FI UN ORAS URAT ?"


   Aceasta intrebare e prima pe care ne-o punem impreuna cu domnull Lucian Vasile, deschizand prima pagina a blogului "RepublicaPloiesti.net". Sunt zile cand imi vine sa parafrazez autorul si sa ma intreb si eu: "Cat de vesel poate fi primarul unui oras trist ?" Argumente? Nu trebuie decat sa iesi doar putin din Primarie si sa mergi la cativa pasi de ea:


                              pe strada Gheorghe Doja, vis-vis de sediul Politiei,



                                        pe strada George Cosbuc, langa piata



in spatele blocului de pe strada Unirii, langa Mc Donald's,



ori langa Procuratura, peste drum de fosta Maternitate...



                iar daca mergi prin parculetul de langa sediul Inspectoratului Scolar,



spre "Bariera Unirii", iti da seama ca oricand poate fi turnat aici filmul



           "Dincoace de bariera", continuare a celui denumit "Dincolo de bariera" ...

     As putea merge cu imaginatia mai departe si as putea sa-l parafrazez si pe Andre Maurois, care spunea in "Istoria Angliei" ca " Natura insasi sugera locul viitoarelor orase", zicand malitios " Orasul insusi sugereaza locul viitorului maidan " care nu va mai fi "cu dragoste", ci doar cu capre...


Nu am adaugat si magini cu "caprele" din centrul orasului...trebuie sa-i vedeti insa pe cei doi tineri din Afganistan care m-au intrebat in ziua comemorarii lui Nichita: " Omul-statuie" a fost "primary of Ploiesti"?


nu am apucat sa le raspund...mana lui era prea ocupata cu mana ei....



     Si totusi astazi am zambit cu gura pana la urechile ciulite sa aud cine "ma asculta", citand un " mayas" la moda: " mai as face o precizare..." 

Samantha Fox preciza si ea: "If music be the food of love, then play on" ....multumesc !

In fata semineului unde ard mocnit vreascuri ude,  putem indruga verzi si uscate, ascultand vocea "salbaticului copil", Enya...

                      http://youtube.com/watch?v=YvdhByrevZA












vineri, 10 iunie 2011

MOSII DE VARA

Sa nu va suparati nici voi ploiesteni, romani, ori prieteni din lumea larga...pentru a putea iubi Ploiestii mai mult a trebuit acest...as spune exil, dar nu e decat un nou punct de vedere de la paralela de 45 de grade , de unde se vede atat de bine totul...locuri, oameni, fapte, vise (ori visuri?...de cand cu succesuri, limba romana se balbaie...iar noi dam in balbaiala...cand vedem fluturasul de salariu...)

Am fost azi in Ploiestii iubiti...am vorbit cu fosti colegi de la DGUAT, cu Simona Elena Munteanu, arhitectul sef al orasului, cu primarul Plopenilor din ani '80...tovarasul...domnul...nu spun...cine...care a facut enorm pentru oras...cu sotii Trica...el fost director al Fabricii de sticla Ploiesti, ea, urmasa a nemtoaicei deportate in est...cu omul care mi-a fost sofer si acum e specialist consultant in programul Rabla, cu sotia  altui sofer, fost functionar public, acum...scar...dezguz...transferat la o firma privata, inca un sofer...mult slabit, acum tot functionar public...cu Gizi, fiica Danei, patroana de la Robert-Augustin, fina mea, cu minunata doamna Stefania Stere, cu studii in domeniul arhitecturii, muzicii si baletului...acum din cauza unor deficiente locomotorii respinsa de majoritatea societatii, cu Lucica Sabados, care vazand cu cine stau de vorba, cu o persoana cu deficiente fizice, a uitat ca a fost coleg cu cineva si am fost membru al Jazz-forum Ploiesti...s-a facut ca ploua, uitand cine si cu ce se ocupa in trecut firma  Szabados, unde a fost cofetaria Scufita Rosie..atat de rosie incat se vedea Kremlinul ce o fin..spons...ma rog, sprijinea tovaraseste... cu Niki Popescu, maistrul de la ape unde i-am fost coleg si sef, taranist pana in maduva unghiilor...dupa ce a fost liberal convins...si in sfarsit, epuizat dupa coada de o ora la Vodafone, am plecat catre casa si m-am gasit cu prietena de o viata a sora-mi, Dorina Romano Hinterreiter, prietena pe nume Dragnea Rodica, fosta contabila...am ajuns epuizat acasa dupa inca un popas la biserica Sf. Pantelimon, pentru a cere cateva sfaturi...am facut deja coliva...maine ma voi ruga pentru bunicii si strabunicii mei , dar si pentru parintii sau bunicii prietenlor mei...nu  o sa-i insir aci pe toti...incepand cu Karina si Pandhora...terminand cu Alb de luna, Fetita Junglei 13, Arkadia...va multumesc tuturor celorlalti...va promit tuturor cate o postare speciala...

Multumesc ploiesteni, orisiunde cititi acum Caragiale si fredonati o romanta de Fernic...

Cineva, cand va citi aceste randuri, va sti ca a fost un rasfat de seara..cu flori rosi...

Noapte buna !




sâmbătă, 12 martie 2011

Fratele meu canadian

Nu am frati biologici...doar surori...dar cumnatul din Canada este de multa vreme ca si un frate...iar fiul sau a fost,  mai este si va fi,  parte a familiei mele...azi mi-a scris...raspund...




Canadian esti, (ai si acte,
cetatenie, casa, munca,)
ramas - ai frate, drag cumnate...
mancam si ceapa, pita, sunca...

Acuma cand pe steag artarul,
isi pune frunza la bataie,
ramai si verde ca stejarul,
si bun roman in uda ploaie...

Stiu ca nu uiti, ti - e dor de Tara,
de necajitul de Ploiesti,
si urli poate ca o fiara,
cand vezi cat de departe esti...

Nu dispera...asa - i  in viata,
unu-n Canada...altu-acasa...
oricat de scump e totu-n piata,
avem ce pune azi pune azi pe masa...

Cu Dumnezeu sa mergi...
mangaie-ti fiul, pupa-ti soata,
o lacrima usor sa stergi,
si spune resemnat: asta e viata !

Va sarut romani...oriunde v-ati afla...

vineri, 11 martie 2011

PARINTII NOSTRI

La sugestia prietenei noastre Karina, incerc sa deschid acum, aici, un blog si literar si istoric si personal...
" PARINTII NOSTRI ", amintindu-va ca si ei au fost tineri, au trait si au iubit...



Aici il am langa mine pe tatal  meu, ce va implini in toamna asta 88 de ani...desi e un tip volubil, nu prea vorbeste despre anii de tinerete...
Pot sa va spun eu cateva lucruri : a trecut printr-un razboi si trei lagare: la germani, la americani si...la romani ! Trimis de Armata romana in Germania la o scoala de ofiteri, la 23 august 1944, cand in tara armata a intors armele, fostii nostri aliati, i-au internat in lagar pe toti romanii, batandu-le usor obrazul cu degetul...pentru a nu cadea in zona de influenta sovietica, a trecut Elba inot, carandu-l in spate pe colegul sau de arme si care isi pierdu-se un brat,  Hofman (fratele lui Arthur, handbalistul si profesorul ploiestean) ajungand in lagarul american  unde a cunoscut-o pe mama, s-au casatorit si au avut prima fiica...cand in sfarsit, dupa razboi, in '47 au revenit in Tara, la Oradea,  au fost intampinati de soldati cu arma incarcata : Cum, cand toti fug spre Vest, voi veniti aici ? sunteti dubiosi !...ia poftiti in lagar...cu tot cu copii...in sfarsit...au scapat...traiesc si acum, dar nu prea mai vor sa-si mai aminteasca prin ce au trecut...




Mama, bucovineanca cu nume de familie germanizat, a plecat in urma schimbului de populatii decis prin pactul Ribentrop-Molotov,  cu parintii, in Germania...Din pacate acestia s-au separat si copiii au ramas in plin razboi, in bataia vantului...A reusit sa absolve acolo mai multe scoli si a fost propusa in acei ani pentru a deveni sefa  " Sud-osst Oberdonau" (un fel de euroregiune pe stil nou...)
In Romania nu a putut profesa...autoritatile nu au vrut sa-i echivaleze studiile din Germania...si-a crescut cei trei copii, i-a educat...dar a avut zilnic lacrimi in ochi gandindu-se la parintii si fratii si surorile ramase in Germania...

                                                   Nume sfinte, tata si mama,
                                                   acum ei sunt aici, raman zalog...
                                                   Desi nu vreau, acum dau seama
                                                   vor fi doar niste nume intr-un blog...

joi, 3 martie 2011

RADIOJURNAL

Buna ziua stimati ascultatori ! Transmitem stirile :

Impuscata-i Romania
si in cap si in aripa...
Bercea strica veselia:
-Sunt claustrofob, Nasica !

Iliescu (La multi ani !)
"Nea Nelu" era mai an..
Doar cinstit si fara bani,
cu Fernic contemporan ?

-Batausu-i Doroftei!
striga ospatarii toti...
-Boxer sunt, nu Dosoftei,
sa scriu versuri la nepoti

La ANAF, acum (se zice)
spaga-i de vre-un milion...
Sef sa fi , pururi ferice...
ne saluti din avion !

Si-n Ploiesti e "os de ros"...
Vino, vezi si apoi du-te !
C-aici banii n-au miros,
dar petrolul nostru pute...
Acestea au fost stirile de la ora 17. Dragi ascultatori, buna ziua !

miercuri, 2 martie 2011

ZIARUL PRIMARIEI

"Stirea zilei" la Primarie:
                                                          " Veste buna: Primaria
                                                             din bani publici scoate ziar!
                                                             Intrebare-n Romania:
                                                             Cu ce bani faci iarna car?"

VAMA PLOIESTILOR

...Sa nu te superi ca vom poposi mai intai la vama Ploiesti...e " la ordinea zilei "
                                                           E deranj mare in vama
                                                           si prin tara si-n Ploiesti...
                                                           pe faras este bag sema,
                                                           "Vamesul"  din Bucuresti!

marți, 1 martie 2011

sa nu te superi...

Azi, de 1 Martie, m-am gandit sa daruiesc Ploiestiului un martisor-blog scris in stlul lui Ionel Fernic.
O sa ma intrebati: da' cine a mai fost si asta?  Unii vor apela imediat la Wikipedia si vor afla suficiente lucruri.
Fostii aviatori sau parasutisti isi vor aminti de Fernic pilotul sau il vor vedea cu ochii mintii balansandu-se sub cupola parasutei de matase. Altii se vor gandi putin si poate char vor fredona in gand vreuna dintre melodiile sale auzite la un radio cu lampi, magnetofon Tesla B4, sau cantate de vre-o formatie la restaurantul "Bulevard" : Iubesc femeia, Pe bolta cand apare luna, Iti mai aduci aminte doamna... In mod sigur insa, vor exista cativa bunici ce i-au ascultat cantecele dansand in ritm de foxtrot, vals-boston sau tango argentinian...
Putini sunt insa cei ce au avut privilegiul de a citi vreun exemplar din revista scoasa de el :
 " Sa nu te superi ca te-njur " .  Ma numar printre acei privilegiati, ba mai mult, acum sunt in posesia unei intregi colectii a acestei reviste, gratie pasiunii de colectionar si amabilitatii unui onorabil octogenar ploiestean : prof. Aurelian Popescu.
Saptamanalul politico-umoristic era la acea vreme foarte "gustat" de Ploiesteni, iar versurile, calambururile si poantele erau citate de cate un client al vreuneia dintre cele 400 (!) de bodegi si restaurante din orasul lui
" cebei ? " In vizorul revistei erau oameni ai administratiei locale, oameni politici, dar si naravuri, obiceiuri si picanterii ale acelor vremuri...
Vom incerca sa transpunem fapte, oameni, locuri din ziua de astazi in atmosfera acelei epoci, sperand ca Ionel Fernic  priveste de undeva de sus, zambind trist ca in peste 70 de ani, nu prea s-a schimbat mare lucru.
Sa incepem deci...
Azi e martie? asta-i banc,
noi doream o primavara...
cum o spun cei de la "Vunk"
...evident, tot "ca afara" !