" PARINTII NOSTRI ", amintindu-va ca si ei au fost tineri, au trait si au iubit...
Aici il am langa mine pe tatal meu, ce va implini in toamna asta 88 de ani...desi e un tip volubil, nu prea vorbeste despre anii de tinerete...
Pot sa va spun eu cateva lucruri : a trecut printr-un razboi si trei lagare: la germani, la americani si...la romani ! Trimis de Armata romana in Germania la o scoala de ofiteri, la 23 august 1944, cand in tara armata a intors armele, fostii nostri aliati, i-au internat in lagar pe toti romanii, batandu-le usor obrazul cu degetul...pentru a nu cadea in zona de influenta sovietica, a trecut Elba inot, carandu-l in spate pe colegul sau de arme si care isi pierdu-se un brat, Hofman (fratele lui Arthur, handbalistul si profesorul ploiestean) ajungand in lagarul american unde a cunoscut-o pe mama, s-au casatorit si au avut prima fiica...cand in sfarsit, dupa razboi, in '47 au revenit in Tara, la Oradea, au fost intampinati de soldati cu arma incarcata : Cum, cand toti fug spre Vest, voi veniti aici ? sunteti dubiosi !...ia poftiti in lagar...cu tot cu copii...in sfarsit...au scapat...traiesc si acum, dar nu prea mai vor sa-si mai aminteasca prin ce au trecut...
Mama, bucovineanca cu nume de familie germanizat, a plecat in urma schimbului de populatii decis prin pactul Ribentrop-Molotov, cu parintii, in Germania...Din pacate acestia s-au separat si copiii au ramas in plin razboi, in bataia vantului...A reusit sa absolve acolo mai multe scoli si a fost propusa in acei ani pentru a deveni sefa " Sud-osst Oberdonau" (un fel de euroregiune pe stil nou...)
In Romania nu a putut profesa...autoritatile nu au vrut sa-i echivaleze studiile din Germania...si-a crescut cei trei copii, i-a educat...dar a avut zilnic lacrimi in ochi gandindu-se la parintii si fratii si surorile ramase in Germania...
Nume sfinte, tata si mama,
acum ei sunt aici, raman zalog...
Desi nu vreau, acum dau seama
vor fi doar niste nume intr-un blog...
multumesc...ce frumos!
RăspundețiȘtergereimpresionant...deosebita poveste de viata...
RăspundețiȘtergereTragedia generatiei care-a trecut razboiul...:(
RăspundețiȘtergereSi, nu vor fi doar niste nume intr-un blog !
Ei sunt, si vor fi, in sufletul tau si ai celor
care vor veni dupa tine, fiinte scumpe,...amintiri scumpe...parinti, bunici, strabunici...
Despre perioada razboiului am si eu amintiri despre Ploiesti,amintiri povestite de mama mea,ploiesteanca fiind.Este bine ca lasi generatiile viitoare sa-ti cunoasca amintirile.Poate,candva,voi incerca sa povestesc despre amintirile mele.
RăspundețiȘtergereKarina, Pandhora, B.D., Marilea T., aceasta va fi de fapt esenta blogului " Parintii nostri "... un loc in care sa poata fiecare sa publice fotografii, ganduri, sa-si destainuie sentimentele fata de ei...dac nu au putut, sau nu au avut curaj ori le-a fost rusine...pentru cei ce poate acum nu mai cui zice Sarutmana ! si departe fiind, nu au unde sa puna o floare si o lumanare aprinsa...hai sa lasam sa se decanteze putin ideile...Va astept cu drag sa va implicati...orice idee, sfat, sugestie e binevenita...Multumesc inca de pe acum !
RăspundețiȘtergereNu vreau sa fie uitati nici reprezentantii asa-numitelor "minoritati" ce au iubit atat de mult Ploiestii...poate pe undeva, in tara, sau afara, mai sunt descendenti ai evreului arhitect Alex. Zagoriz, ai celui ce "tinea piata orasului " cu zarzavaturi, Cristea bulgarul, sau ai ultimului administrator al bisericii lutherane germane din Ploiesti, Gerhard Wolf, ai Franco-belgianului inginer chimist, fondator al Filarmonicii, Carol Debie, ai italiano-grecului sculptor Temistocle Vidali, a armeanului comerciant de coloniale Agopian, ai avocatului grec Nicolaide sau ai celui turc, Ceausoglu, ai ungurului Ghyorffy ce venea cu fructe din Ardeal, ai bragagiilor sarbi de langa stadion, Ivanovic, dar si ai ardelenilor aromani Radovici sau Palada...daca mai traieste la peste 90 de ani (acum un an l-am vazut in tramvai) va promit sa-i iau eu un interviu ultimului ambasador necomunist al Romaniei la Paris si Teheran...modest si aproape uitat in garsoniera sa din Muzicanti, domnul Micu...si ca veni vorba...mahalalele Ploiestilor nu pot fi separate de amintirea muzicantilor, din cartierul cu acelasi nume ori Bereasca...Str. Vioarei, Cavalului, Fligornului...ori de cea a floraresele de pe. bulevardul Trandafirilor...Ploiesti. Un amestec atat de induiosator de oameni si afaceri, sperante si iubiri...Ploiesti... Punct?
RăspundețiȘtergere