marți, 8 martie 2011

Romanta ochilor


Sunt ochi adanci ca fundul zarei
Umbriti  de gene lungi si dese
Si bruni ca brunul inserarei,
Cand valul negrei nopti il tese...

Si ochii-acestia-adanci si negri,
Izvoare de vapai nebune,
Infiorati ne spun povestea
Iubirei care va apune...

Si-s ochi adanci ca infinitul,
Ca cerul cel senin, albastri,
Pierduti in negura de vise,
In cerul luminat de astrii...

Eu am iubit cu ardoare multa
Albastri, negri, verzi ca marea,
Ochi de nu-i vezi, curand se uita...
Ramai cu dor si...resemnarea...

Ionel Fernic 1930

5 comentarii:

  1. E meritul lui Fernic...acolo sus aviatorul se bucura cand iata, inca sunt iubite romantele sale...o primavara, un an, o viata superba sa ai si tu Karina !

    RăspundețiȘtergere
  2. Era sa uit...dar nu, astazi blogul nu e un pamflet...e doar un mic omagiu si cadou...

    RăspundețiȘtergere
  3. cuvintele imbraca imaginea...sau invers...nu stiu...
    stiu ca imi place ce vad aici la tine :)

    RăspundețiȘtergere