O sa ma intrebati: da' cine a mai fost si asta? Unii vor apela imediat la Wikipedia si vor afla suficiente lucruri.
Fostii aviatori sau parasutisti isi vor aminti de Fernic pilotul sau il vor vedea cu ochii mintii balansandu-se sub cupola parasutei de matase. Altii se vor gandi putin si poate char vor fredona in gand vreuna dintre melodiile sale auzite la un radio cu lampi, magnetofon Tesla B4, sau cantate de vre-o formatie la restaurantul "Bulevard" : Iubesc femeia, Pe bolta cand apare luna, Iti mai aduci aminte doamna... In mod sigur insa, vor exista cativa bunici ce i-au ascultat cantecele dansand in ritm de foxtrot, vals-boston sau tango argentinian...
Putini sunt insa cei ce au avut privilegiul de a citi vreun exemplar din revista scoasa de el :
" Sa nu te superi ca te-njur " . Ma numar printre acei privilegiati, ba mai mult, acum sunt in posesia unei intregi colectii a acestei reviste, gratie pasiunii de colectionar si amabilitatii unui onorabil octogenar ploiestean : prof. Aurelian Popescu.
Saptamanalul politico-umoristic era la acea vreme foarte "gustat" de Ploiesteni, iar versurile, calambururile si poantele erau citate de cate un client al vreuneia dintre cele 400 (!) de bodegi si restaurante din orasul lui
" cebei ? " In vizorul revistei erau oameni ai administratiei locale, oameni politici, dar si naravuri, obiceiuri si picanterii ale acelor vremuri...
Vom incerca sa transpunem fapte, oameni, locuri din ziua de astazi in atmosfera acelei epoci, sperand ca Ionel Fernic priveste de undeva de sus, zambind trist ca in peste 70 de ani, nu prea s-a schimbat mare lucru.
Sa incepem deci...
noi doream o primavara...
cum o spun cei de la "Vunk"
...evident, tot "ca afara" !
Acest blog este un pamflet si va fi tratat ca atare.
RăspundețiȘtergereAm în față prima paginî a copiei exemplarului revistei ”Să nu te superi că te'njur” de Duminică 20 Noembrie 1927...În centru, profilul lui Ionel Fernic...În stânga, anunțul morții sale...Jos, ”Testamentul meu”, cu semnătura lui Ionel Fernic...Îmi aduc vag aminte de povestirile unchilor mei Teodor Băloiu și Costică Dobroiu despre petrecerile din Ploiești cu Ionel Fernic...Era vorba de anii tinereței lor, după primul război mondial...Încă odată, simt mândria de a fi ploeștean, de a fi învățat la faimosul nostru liceu, de a fi fost coleg de clasă cu Nini, cu Valerică și cu Emil, cu toți ceilalți atât de dragi mie,da a fi străbătut ungherele Pieții Sârbești împreună cu Nini...Mircea Petrescu.
RăspundețiȘtergere