In al ceasului muzeu,
timpul curge implacabil...
orologiul e mereu,
martor mut, imperturbabil...
Dar deodata, in vitrine,
ceasuri vechi cu limbi tresar,
iar capace cu rubine,
isi iau zborul...si dispar...
Se asterne-apoi tacerea...
(doar si asta e de aur !)
Goala-acum e incaperea,
Sunt doar copii in tezaur...
Oare cine e de vina ?
Se tuguie gura tatii...
Sefii? - Dumnezeu sa-i tina !
Si Simache? - Dupa gratii !
Acest blog e un pamflet si va fi tratat ca atare.
RăspundețiȘtergere''Nicolae Simache''...
RăspundețiȘtergereAcest nume a fost des auzit de mine in copilarie. Fratele meu, mai in varsta decat mine cu cativa ani buni, a avut norocul sa-l aiba ca profesor de istorie pe legendarul profesor Nicolae Simache.
Posibil ca asta a influentat, nu putin, si faptul ca al meu frate a ales sa studieze aceeas materie...
Imi amintesc si inevitabilele versuri legate de persoana lui : ''La un colt de strada.....'':)
...apare un nas...vine si Simache, dup-un sfert de ceas !
RăspundețiȘtergereMultumesc mult pentru vizita !...si amintiri...
era vorba despre Constantin Tanase!
RăspundețiȘtergere