Mai e putin...iesim cu toti din criza,
Ca sa intram in alta, mult mai grea,
Ma simt ca si un "scos din priza",
Cu zambet trist, pe-obraji de mucava...
Chiar nu putem sa punem, acolo "sus", baieti,
Cu mult bun simt, si credinciosi si harnici
Cu drag de tara si pregatiti, isteti,
Ci nu doar niste loaze cu lautarii darnici...
Mi-e dor de comeptenta, de-un sef corect si sigur,
De om cu frica de Dumnezeu si flori,
Mi-e dor sa simt ca nu sunt astazi singur,
In lumea asta oabla, cum simt adeseori...
Mai sper, mai scriu, iar din pacate cuget,
Si ma uit in oglinda, dar vad doar pe batranul,
Ce-si numara banutii mult dramuiti din buget,
Si-asteapta ca sa plece pe-al vietii alt taramul...
Acest blog e un pamfet si va fi tratat ca atare.
RăspundețiȘtergere@ioan, vezi, de aia am parasit eu orasul si m-am mutat la curte langa gainile lu' nea Costica... sa nu-i mai vad si sa nu-i mai aud pe mai marii nostri conducatori :) si efectele lor colaterale. Natura de aici estompeaza cruda realitate :). Mai cujet si eu, dar amarul nu mai e asa de amar.
RăspundețiȘtergereZi faina!
La "repartitie" aveam de ales intre Bucuresti si Timisoara (deh medie mare !)...asa ca am ales Ploiestii de acasa...Puteam sa plec si din tara (aveam, am inca, matusi si unchi, veri si verisoare in Germania, Canada, U.S.A...) am ramasa in Romania, unde ma simt acasa...acum insa m-as sihastri la Drajna...langa apa, in miros de padure si fan proaspat cosit...doar cu Schatzi, labradorita neagra...Multumesc frumos , o seara linistita Laura !
RăspundețiȘtergerede e toti artistii au caini negri:)) si a mea e o cokerita neagra
RăspundețiȘtergere