luni, 16 mai 2011

BR E BU...BREBU

Am fost impreuna cu noii prieteni de aici din Campina, sa vizitam dupa "Noaptea europeana a muzeelor", Manastirea si Muzeul din Brebu.


Asezata  in apropierea lacului Brebu, la randul lui, aparut pe amplasamentul fostei manastiri de dinainte de 1641 si scufundata dupa aceea, actuala manastire, ridicata in vremea lui Matei Basarab, sora cu biserica sf. Petru si Pavel din Ploiesti si cea de la Comana, are primul hram la sfintii Mihai si Gavril , iar al doilea poarta numele  arhaghelilor Azrael si Rafail.



Superbul peisaj iti taie respiratia, iar manastirea te umple de sfintenie...



Mai multe veti afla vizitand la randul vostru locul si lacul...

Ma frapat inca o data, iarasi, din nou, lipsa de comunicare dintre istorici si lingvisti, sau poate lipsa conostintelor  istoricilor in domeniul lingvistilor si invers.
Denumirea localitatii Brebu nu vine de la "brebii" din zona, acele animalute simpatice acum din ce in ce mai rare, ci are radacini mult mai adanci zic eu. Apelativul "Brrr" sau "Barrr" il regasim in vocabulrul oierilor, ciobanilor, atunci cand se adreseaza oilor. In Moldova exista si acum expresia " Bar la lada", atuni cand oile voiesc a lige bolovanul de sare (vezi BAR LAD, orasul),  iar "BU" este numele unei stravechi divinitati protectoare a celor ce facearau transhumanta. BR E BU,  in traducere din limba sanscrita, straromana  noastra de fapt, "Oaia e Dumnezeu"...

Unde sunteti domnilor profesori de istorie si limba romana ?

Imi amitesc spusele cu accent inconfundabil rararait  de  academicianul Alexandru Graur in emisiunea de pe programul I radio din anii '60 si pe care o ascultam cu sfintenie, facandu-mi lectiile la Citire sau Aritmetica:
" Un ascltator din Caransebes ne intreaba, cum se pune accentul, profesor, cu accentul pe E, sau profesor cu accentul pe O ? Raspundem ascultatorului nostru: in ziua de astazi, accentul nu se mai pune deloc pe profesor".
Repet, eram in 1965.

Astazi se pare ca acest cuvant e pe cale de disparitie...profesorii disparand de mult in cele patru zari...scuze, sase...mai e zarea din jos, de unde nu se mai zareste nimic...si cea de sus,  unde nu e nici suspin nici intristare...

4 comentarii:

  1. Postarea de azi nu e pamflet ci omagiu adus inginerei lingviste care mi-a deschis ochii si careia-i multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere