marți, 4 decembrie 2012

VOCEA ROMANIEI




    ar fi putut fi LAURIAN MANTA, pustiul din Slanicul Prahovei...parerea mea ...




dar fiindca pe youtube inca nu e clipul cu melodia cantata in seara asta si pentru ca Adrian Daminescu e prea teatral in "Romania" iar Lara Fabian nu e din urbea noastra, va propun sa-l ascultati si sa-l vedeti pe hawaianul cu radacini portugheze, ajuns star in America anilor '80 , Glen Medeiros...

pariem ca Laurian in doi, trei ani, va ajunge si el pe malurile Potomacului, concurand la "Vocea Americii" ?


si totusi Julie Mayaya va fi in seara aceasta vocea  (macar pe jumatate ) Romaniei...

luni, 3 decembrie 2012

PERFECT DAY

Dupa sambata superba in care flori tricolore au explodat la ferestre si in inimile noastre, a urmat o duminica in care te asteptai sa-l vezi pe Fuego itindu-se de dupa fiecare colt de strada, implorandu-si mama sa-i impodobeasca bradul de plastic de acum un an sau doi. Astazi avem parte de inca o zi minunata in care si mestecenii mei sunt mult mai albi si curati decat ungurenii lui...


imi vine sa sa pun mana pe telefon si sa va sun...sau poate ma sunati voi:


daca nu as fi fost impreuna cu tatal meu acum 21 de ani la inmormantarea lui Petre Tutea care murise pe 3 decembrie 1991, m-as simti precum filozoful, " intre Dumnezeu si neamul meu" si as spune "o zi perfecta"...



duminică, 2 decembrie 2012

CAND O FACE PLOPUL PERE SI RACHITA MICSUNELE



VASCUL VA RODI CHIAR MERE...

 de sfantul Andrei, dupa un vechi obicei al pamantului, am pus intr-o cana de pamant, cateva crengute de mar, zarzar, visin, cires, prun si o cordita de vita de vie...care va inflori pana la Craciun, in anul viitor, vom avea rod bogat din acel  soi...daca vor inflori toti la primavara, vom mirosi toti a " Dumnezeu pe pamant", iar la toamna, la povarna din Rachieri, va pluti abur de carcalete...


sâmbătă, 1 decembrie 2012

ONOR UNUI EROU ANONIM


Acum 68 de ani a defilat cu tricolorul la arma la Sevastopol si la Odessa...apoi au defilat pe langa el obuzele din stepa Calmuca si Cotul Donului...unul dintre ele i-au luat azul, dar graiul aproape i l-am luat noi, ploiestenii, cand i-am refuzat un acoperis deasupra capului unde sa ne poata oferi roadele  muncii sale si a familiei de  pe Valea Slanicului...
Il stiu aici, langa chioscul de ziare de pe strada Emile Zolla de zeci de ani, fie sub adierea Zefirului, ori in caldura lui Cuptor, fie sub ploaia rece de noiembrie, ori in nametii iernilor de altadata si de astazi...
Trecem zilnic pe langa el si noi si EI, cei care ne cersesc voturile...

" Sa nu te superi pe Ploiesti ", omule pentru care nici-un primar nu a aprobat vreun spatiu din "patrimoniul" orasului, ADICA AL NOSTRU si nici nu s-a gandit sa ne indatoreze primind onoarea de a fi numit "Cetatean de onoare" al orasului...il salut cu respect, plecandu-ma in fata lui de cate ori am ocazia...

pentru EL ANONIMUL, pentru ROMANIA, a meritat...




chiar nu puteam face astazi, macar atat ?






marți, 27 noiembrie 2012

BRAD BATRAN 2012

Vorbe seci-gaunoase ori pompos-patriotarde racnite de aceleasi personaje care ieri dactilografiau cuvantarile primilor secretari P.C.R. iar acum printeaza discursurile politicienilor cu ceafa groasa si haine din stofa "subtire", de sub care se intrezareste aceeasi culoare a epoletilor...




nu a fost cazul astazi, cand dl. prof. Nicolae Boaru, directorul bibliotecii judetene ce poarta numele savantului, a rostit din suflet cateva cuvinte potrivit evenimentului si luminate de soarele de martie ce facea sa uitam burnita ACELUI noiembrie...




Am propus candva unuia dintre primarii Ploiestilor sa aiba atitudinea cancelarului german Willy Brandt din 1970 cand a vizitat Varsovia si a ingenunchiat in fata poporului polonez...priviti si voi: http://www.youtube.com/watch?v=5ki63uqE4cg   "nu e momentul" mi s-a transmis...

chiar nu credeti ca in ziua de 27 noiembrie a venit vremea ca si ploiestenii, prin cel care-i pastoreste, sa puna macar un genunchi in pamant, plecand fruntea in semn de a cere iertare ISTORIEI reprezentate pe pamant prahovean de NICOLAE IORGA ?  "Pamant avar" nu e doar poezia lui Vasile Bogrea, scrisa in decembrie '89 pe zidul universitatii, ci e si tarana amestecata cu iarba pe care niste ploiesteni i-au indesat-o in gura savantului dupa...

Bradul batran a fost retezat chiar langa noi, la intrarea in Strejnicu si dupa atatia ani, nimeni nu a incercat macar o data a spune "Iarta-ma copacule !" ...

poate doar  Nichita a incercat sa comunice cu copacul:

"Daca vrei sa communici cu un copac,
ar trebui ca un brat al tau,
sa se faca ramura cu frunze,
si o ramura a copacului,
sa se faca brat cu degete.

Ar trebui sa mori mai intai ca om,
si sa invi ca o planta,
iar planta sa moara intrucatva,
si sa devina o parte a ei om...."




au fost taiat un brad batran...




multumesc elevilor scolii Nicolae Iorga " si doamnei profesoare Eugenia Baciu pentru prezenta la eveniment si pentru fotografii

miercuri, 21 noiembrie 2012

FIECARE CLOPOT PRE LIMBA LUI PIERE

S-a vorbit mult astazi despre un anumit clopot incrustat cu diverse nume...

" De ce trag clopotele Mitica?" se intreba Mita Baston, republicana si ea saraca, in al carei vene curgea "sangele martirilor de la 11 fevruarie", ploiesteanca gata " sa toarne o revulutie" de care sa fie pomenita...Am pomenit-o iata, fara a-i trage vreun clopot doamnei Mariana Mihut ce a jucat in rolul rivalei Didinei Mazu, dar ma gandesc si la clopotul acela...la Clopotica...la clopoteii veseli scuturati de Craciun, dar si la talangile atarnande la grumazul bovinelor ce trag jugul...la clopotul incrustat al lui Goring (veti recunoaste acolo stravechi motive poulare romanesti !) si la clopotul mare de la Manastirea Sinaia...




Cel mai mare clopot l-am vazut in curtea Kremlinului, "Clopotul Imparateasa"  ( fie vorba-ntre noi nu i s-a auzit "glasul" niciodata )  iar cel mai mic,  la Beijing sculptat dintr-un bob de mac...

Cel mai dureros dangat de clopot mi s-a parut a fi cel de la biserica Coltea din Bucuresti ce voia in decembrie 1980 sa acopere tinerii cu aripile bicefalului vultur Cantacuzin...au fost acoperiti de sangele martirilor, iar banii azvarliti de oameni ca-ntr-o "Fontana di Trevi" a memoriei  ne amintesc si astazi de cei ce au murit spre a fi liberi...


Mi-am amintit si de un nume pe care o "adevarata mama Omida" voia a-l scrie INVERS pe limba clopotului din cimitirul Eternitatea, spre razbunare finala...

Ptiu! fie la ea acolo!