Dupa ce la echinoctiu am avut ziua egala cu noaptea, azi avem o noapte scurtata cu o ora (yesss! i-am pacalit ! vor spune cei din tura de noapte ) si o zi a Pamantului in care ni se propune sa stingem lumina o ora...
Acum peste 20 de ani, fara sa fim consultati sau macar intrebati, fara referendumuri sau sondaje de opinie, pur si simplu se stingea lumina (e de la ei! spuneam atunci...) si se descurca fiecare cum putea...cica se facea economie, uitandu-se ca gaina industriei energofage inghitea multi Megawati pentru a putea cotcodacii apoi mandra de margica de piulita ouata in patru ani si jumate din cei cinci planificati stiintific...
Un coleg, pasionat de trompeta, obisnuia ca in acele momente de bezna programata, sa iasa pe balcon si sa cante la instrumentul de alama, celebrul slagar al anilor '80 : "partidul, ceausescu, Romania..."
In epoca de aur era un obicei,
oriunde si oricand faceam economie,
la tot si toate, ca vrei sau ca nu vrei,
iar orice, se dadea cu gram si cu felie...
Ziua, un metru cub de apa,
iar dintr-un kil de stevii, aveai drept la un fir,
o lumanare si-un covrig de ficare groapa,
care ti se cuvine, sapata-n cimitir...
Acum de buna voie, cu staif european,
taiem din hrana, carti si doctorii,
cureaua strangem si asta an de an,
Facem din nou prin piata multe economii...
Incet, incet spre graniti ni se indreapta pasii,
si am vrea trist sa credem ca nu noi purtam vina,
atunci cand lasam vorba restant pe-adresa nasii:
Care pleci ultimul, macar stinge lumina !
.