E in stare sa se ingroape in cenusa de la Fukosima salvand vieti...mai tine cineva minte filmul "Hirosima, dragostea mea" ?...ea e..
Am bantuit strazile cenusii...apoi un caine cu ochi albastri s-a tinut dupa mine...si el era singur...
Japonia cu ochi albastri...ma plec in fata curajului tau...SARUTMANA !
M-am bucurat insa ca un copil cand am vazut-o pe mama Sofiei, avand alaturi un barbat...cu ochii
ATAT DE ALBASTRI...
Acum tin in palma si toata Japonia si floarea ce cires si ochii albastri si micuta gimnasta...
frumoase ganduri...sensibile trairi...fericita acea curajoasa prietena :)
RăspundețiȘtergerePandhora...ma plec si eu inca o data in fata curajului si putintei ei de a lasa comoditatea la o parte si sa-si amaneteze iar viitorul...dar si tu trebuie sa fi fericita...sti de ce...
RăspundețiȘtergereKarina...inca nu o cunosti pe Sofia...gimnasta pictorita sau mangaietoare cu pensula a hartiei, ce a obtinut un loc pe podium la nationalele de gimnastica la Tg. Mures...si nici pe mama mei...pe sotul cu ochi albasti l-am cunoscut abia azi...mangaind acel caine cu ochi de cer senin...nu pot spune mai multe aici...Sarutmana !
RăspundețiȘtergere