marți, 10 mai 2011

MONARHICA SALVEAZA ROMANICA?

" Suntem un popr vegetal " se lamenta Ana Blandiana in anii'80...si ce mare dreptate avea...dar mai inainte de a fi vegetal, poporul acesta a avut aripi...la inceput aripi de vultur prusac, cand in fruntea statului a fost Carol I care a invatat Romania sa aiba incredere in aripile ei si sa zboare spre inaltimi ametitoare...


Apoi aripi de acvila germana...cand regele Ferdinad a renuntat la protectia familiei si a luptat impotriva ei si a celei monarhice Austro-Ungare, pundu-si aripile uriase in slujba Romaniei Mari....dupa aceea aripi de lebadoi
fudul, ce-si etala penele de pe coif si uniformele de parada, renuntand la lebada regala pentru o alta lebada, mai degraba roscata decat neagra...

Lebada alba si-a ocrotit prea tanarul pui invatandu-l se dea din aripi....venise vremea cainilor insa...mai intai Cainele Rosu, care nu a putut sa nu  lase corbii sa-i sfasie tara...apoi nu a stiut sa se opreasca pe malul Nistrului, innotand caineste pana la Stalingrad, de unde a fost alungat, lasand bucati uriase de blana in ghearele Marelui URS...
apoi a venit din nou puiul de lebada alba...avea acum si el privire de vultur, dar Istoria, parsiva ca o vulpe...l-a tradat, aruncandu-l in bratele aceluiasi URS...a trebuit sa plece...venau acum lupii...la inceput, Ghita Dej, un lup ce-si pusese deasupra o blana de oaie, ca sa poata sa ademeneasca turma spre Aiud, Gherla si Canal...apoi carlanul de Ceausescu care dupa episodul Praga '68, cand a behait curajos spre rasarit, a inceput sa-si artate coltii de hiena flamanda mancandu-si proprii copii, ori alungandu-i...dupa ce niste vanatori al caror nume nu-l cunoastem nici acum, si-au slobozit gloantele in perechea de hiene cu nu mai vedeau si auzeau pitindu-se intr-o cusca de aur...au aparut
SACALII...
acestia au sfasisiat trupul muribund al caprioarei numita Romania, pana ce a ramas  doar pielea si oasele de ea...

Puiul de vultur, intre timp a imbatraint privind trist la Romania si poporul ei cel vegetal, devenit vrand nevrand, si vegetarian...acum semanand din ce ce mai mult cu un copac uscat din care fiecare a rupt cate o creanga sa-si faca toiag si sa plece in bejenie...

Vulturul a trecut si el in regnul vegetal, incrucisandu-si Margareta cu o Duda...

5 comentarii:

  1. Acest blog e un pamflet si va fi tratat ca atare.

    RăspundețiȘtergere
  2. copacii sunt foarte buni, în scoarţa lor stă durerea secolelor... ce e mai grav e că noi nu ştim lucrul acesta sau şi mai rău nici măcar nu ne gândim la asta.

    mă întreb, dacă arăţi la şcoală, la clasa a 12a textul acesta câţi înţeleg ceva...

    a fost vremea monarhilor, într-adevăr, şi ţării ăsteia i-au făcut mult bine, dar cred, la situaţia actuală numai o schimbare de conştiinţă mai poate îndrepta lucrurile. şi spre asta ne îndreptăm :D

    RăspundețiȘtergere
  3. un text atat de bine scris...ai atins atat de elegant epoci care au lasat urme formandu-ne sau de...formandu-ne ca popor...
    m-a amuzat teribil incrucisarea...margaretei cu duda...nu am folosit majuscule in mod voit :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Flipi, esti ca intotdeauna intelept...eu nu am facut decat sa scriu un pic mai altfel despre istorie...amintesc si faptul ca primarului Dobrescu al Ploiestilor, Carol I, i-a marturisit pe la 1900,ca, citez: " daca nu eram strein la'66, as fi mutat capitala de la Bucuresti la Ploiesti"...de oftica, m-am mutat acum la Campina...cine stie...

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumesc mult pentru aprecieri Pandhora...si Miciurin a facut tot felul de incrucisari...dar au rezultat numai fire de stevie uscata... dr. ing. Marioara Godeanu, a incercat ceva formidabil, cand a combinat Zambila de Nil cu o piramida, la Pitesti...a rezultat o apa aproape pura, din apa uzata a orasului...am incercat si eu sa incrucisez o lebada cu un corcodus rosu...a rezultat o...balada de Toparceanu...

    RăspundețiȘtergere